O clasa nouă, o altă provocare

Intotdeauna o noua clasă la dirigentie înseamna o noua provocare didactica adresata profesorului. Multi se gindesc la un aspect material, la ce îi iese de aici si trateaza asta ca o afacere sau ca o noua corvoada data de director. Bucuria întâlnirii cu alti copii cu alte gânduri sau standarde, cu un alt nivel de informare sau de cultura nu poate fi egalata. 

De felul în care incepi aceasta relatie va depinde in buna masura prestatia ta, ca diriginte si prestatia lor ca elevi. Sufletul, ah sufletul, pus in acesta ecuatie este extrem de important, pentru ca orice s-ar zice, copii simt te simt, urmarindu-ti fiecare gest si sorbindu-ti fiecare vorbuliță. Desi s-ar spune ca ei sunt in centrul atentiei, de fapt profesorul diriginte culege toti lauri din prima zi de scoala dupa care toata atentia, toata pregatirea sa pedagogica si toata daruirea profesionala o pune in slujba elevilor, devenind ei principalii jucatori si centrul atentiei. 

Eu sunt de principiul ca elevul trebuie ascultat intotdeauna, trebuie sa fie liber sa-si exprime nemultumirea in fata dirigintelui, pentru copii mei trebuie sa lupt cu absurditatile sistemului si ale unora dintre componenții sai. De asta sunt diriginte, sa fiu lânga ei construind impreuna cu parintii, caracterul si punând prin asta o caramida la temelia viitoarelor personalitati. Ii pup de pe acum chiar daca multi nu ma cunosc.