Evident că acesta este un apel adresat acelor părinţi care sunt doar cu numele de la afişier părinţi, sau acelor părinţi responsabili cu sponsorizarea copiilor.
Nu este neaparat un semnal de alarma, dar ma deranjeaza faptul ca multi dintre părinţi se trezesc târziu, parca ieşind dintr-un sevraj, când descopera ca odrasla are probleme.
Ma uit la ei si ma gândesc dacă nu cumva mimeaza uimirea, dar nu, ei sunt sinceri, n-au ştiut. Incep întotdeauna cu scuze: de timp, de munca, de deplasari, de divorturi, etc.
De fapt nu-si mai (re)cunosc copii, nu îşi mai recunosc progeniturile, s-au transformat în altceva şi ei şi copii lor.
Ce trist trebuie sa fie pentru un parinte sa descopere ca locuieste cu un străin,undeva prin clasa a VII, sau mai târziu la liceu.
Cred ca 90% dintre parinti nu stiu aproape nimic despre ce fac copii lor în timpul liber, si nu ma gândesc că ar trebui sa devina gardieni, dar ar putea sa comunice cu ei, dar nici asta nu se mai întâmpla, din păcate.
Multi părinti nu stiu ce gândesc copii lor despre ei, despre lume, despre viata, despre moarte, uneori discuta cu mine într-o ora, mai mult decât discuta cu mama sau cu tata într-o luna sau într-un semestru.
Sunt parinte si nu vreau sa esuez în aceasta meserie ingrata, poate cea mai grea din lume, mai ales azi, dar sper sa detin controlul relatiei, bineinteles prin comunicare.
Se mai trezeste câteodata, tatăl sau mama să mearga în camera să ,, discute ", cică, cu copilul, dar totul nu se transforma decât într-un monolog anost, de care elevul este plictisit, ,,placa asta ai mai pus-o tată, odată"!
Stergeti-va de praf bibelourile din vitrina familiei si daţi-le viaţă ascultându-le si fiindu-le alături, pentru ca ,,salvarea'' lor nu vine de la parinti, de la voi adultii, ci de la filme, muzica, anturaj, tigari, alcool si droguri; fiţi parte a vieţii lor, nu niste anexe pline de bani si de ,, sfaturi " fără acoperire în faptele voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu