De multe ori specimenul prezentat mai jos nu are nicio vină pentru că participă tembel, la o morișcă birocratică ce transformă pe cei mai culţi dintre bugetari (sau aşa ar trebui să fie sau să fim) în niște animale hămesite ce alearga după ... HÂRTII.
Aceasta este prada supremă, delicatesa profesională cea mai apreciată în faţa căreia neuronul rămas treaz si raţional pleaca la plimbare, pentru ca ceilalţi neuroni s-au facut dosar şi mândrii de grosimea lui îl depun pentru vreo ceva, nu conteaza ce, numai sa iasa ceva care sa semene cu ,,respectul" sau cu nişte bănuţi şifonaţi de atâta aşteptare.
Pentru cei din afara sistemului, trebuie să spun ca în anumite perioade din an, devenim purtători mândrii de hârtii, realizatori de dosare pentru diferite sporuri, și așa ne transformam încet din dascăli ce cântă prohodul calitaţii în educatie, în dascăli ce în...cântă ochii umezi ai secretarelor, ce-și mai spun odată cât de mult își merită banii de mânuitor de hârtie mâzgalită.
Am ajuns sa fim niste cifre într-un angrenaj uriaş de interese și de coruptie, în care nu contezi dacă nu suni pe cine trebuie, daca nu vorbești cu cine trebuie sau dacă nu lingi unde trebuie. Dacă nu ești acea cifră pe o listă, ce faci tu la clasă nu contează, ce catastrofă didactica esti nu(se) întreabă nimeni, atâta timp cât dosarul tău cu acte și adeverințe este beton.
Si găunoşenia profesorului de hârtie se vede cel mai bine atunci când încearcă să-ți justifice anumite eşecuri didactice evidente. Nu-și prea găseste cuvintele, dar dacă îl intrebi de programe, cursuri, credite transferabile, restrângeri, olimpiade si dosare se umfla în pene si peroreaza natâng, nereusind sa vadă cât de penibil este.
Pot fi si profesori de hârtie transparentă, aşa numitul calc, profesori invizibili si slabi, subţiri la minte si degeaba proşti, buni sa înveleşti cu ei o bucata de şuncă, dupa care o arunci gândindu-te ca te-ai murdărit degeaba pe mâini când puteai să-i dai cu piciorul.
Unii vor spune ca nu este frumos sa vorbesti asa despre dascălii naţiunii române, eu îi anunt ca multe ni se trag de la calitatea acestor cadre de nadejde, puse sa consolideze rădăcina caracterului uman si care mai rău, o şubrezesc.
Cu aceeia am eu treaba, nu cu cei ce îsi dedica timpul, viata şi îşi sacrifica familiile pentru şcoala si pentru copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu