luni, 6 decembrie 2010

Profesorul ...fricos

Vrea dar nu poate.
Încearcă dar nu reuşeşte.
Îşi propune dar nu finalizează.

Cred că elevii, au un al şaselea simţ, pur şi simplu ştiu când îţi este frică de ei, când gradele de autoritate scad vertiginos în termometrul tău interior.
Genul acesta de profesor le place elevilor, pentru ca experimentează pe el, genul de dominaţie pe care-l practica cu cei mai mici sau cu unii părinţi sau cu bunicii, pe scurt fac ce vor din ei.

Deşi conştientizează situaţia în care este, profesorul fricos nu pretinde de la elevi decât întelegere, iar acestia se razbună pe el pentru toate frustrările acumulate la celelalte ore, când se simt dominati, furaţi sau umiliti de alti purtători de catalog.
Profesorul fricos nu-si doreste decât să se termine ora mai repede, să scape de gloata aceea de ochi batjocoritori, de gălăgia din clasă, de intenţiile de a le motiva o absenţă sau a pune o nota mai mare, pe care elevii stiu foarte bine sa le ceară.
Când vine vorba să ameninte, încep râsetele, încep pufniturile, comentariile, nimeni nu-l crede, nimeni nu-l asculta, iar batjocura capătă dimensiuni extreme.
Aici ajungem la ceea ce defineşte problema profesorilor din zilele noastre si anume inconsevenţa: inconsecvenţa în predare (urmarirea obiectivelor), inconsecvenţa în evaluare (lipsa unor teste si evaluari clare si obiective) si inconsecvenţa legata de punerea promisiunilor si ,,amenintarilor" în practica.
Nu vor reusi niciodata să dobândeasca respectul elevilor, dacă se lasă persiflati, daca se lasă furati, dacă se lasă chiuliţi cu atât mai mult prin prestaţia jalnică pe care o au, nu vor căpăta minima politeţe de la elevi.
Ai promis faci, ai programat test îl dai, ai făcut barem de corectare îl aplici, ai stabilit reguli le urmezi (TU în primul rând!).
Greu, foarte greu de aplicat.
Unii se multumesc cu atât de puţin, unii sunt prizonierii unui tip de gândire păgubos ,,Nu mă complic, n-are rost ".
Nu las corijenţi, pentru că mi-e frică de părinţi, de director, de interventii, de elevi de propria mea neputinţă, nu scad note la purtare pentru ca îmi complic existenta, nu las cu situatia neîncheiata pentru en absenţe, pentru ca nu stiu cum se va rezolva acesta problema si pentru ca cineva s-ar putea sa vada ca nu reusesc sa ţin copii la orele mele.
Si ar mai fi multe.
Nu stiu daca elevii care vor citi aceasta postare vor întelege mare lucru, dar ceilalti ar fi bine să fie puşi pe gânduri.
Asta este reforma adevarată, nu baliverne gen ,, acrismaritei, astelutei si funeriuţei"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu